Interviu Vlad Grigore: „Visul meu de mic a fost să fiu pe o scenă mare, cu foarte mulți oameni în public”


Livia: Felicitări pentru primii 100,000 de abonați de pe canalul tău YouTube!

Vlad Grigore: Îți mulțumesc! Nu ai idee ce emoții am avut… Butonul de 100,000 de abonați a venit când eram la muncă. M-au sunat de la recepție și mi-au zis că a venit un pachet mai mare. Știam că ar putea fi butonul, pentru că trecuseră două săptămâni și știam de la Google că trebuie să apară. L-am adus sus și bineînțeles, s-a oprit toată lumea din tot ce făcea. L-am deschis împreună, toți uimiți: „Tu ești vlogger?”. Sunt colegi care nu știau că sunt vlogger.

A început să-mi tremure mâna când deschideam pachetul. A fost genial!

Spuneai că ai colegi care nu știu că tu ești vlogger…

Nu am mers acolo și m-am prezentat ca ”vlogger”. Pentru mine job-ul ăsta e mai mult ca un experiment, pentru că știu că aș putea munci și să nu fac doar chestia asta de acasă. Este ceva ce nu toți influencerii ar putea să facă.

Se spune că dacă ești influencer nu prea trebuie să muncești, stai acasă și de aici faci totul. Și am vrut să am și acest experiment social, să văd dacă pot să muncesc. Și pot. Se poate.

Oricum, vlogul rămâne pasiunea mea. Vlogul o să rămână mereu pe primul loc.

Te inspiră și lucrurile pe care le faci pe lângă vlog?

Mă inspiră cam tot. Merg pe afară, văd ceva interesant și îmi vine o idee de scenariu. Mă inspiră super mult lumea din jurul meu, mai ales prietenii… până și necunoscuții. Când văd un om pe stradă, mereu mă gândesc la ce poveste ar putea avea. Sunt curios mereu. De la chestiile astea îmi vin și idei de scenariu. De obicei dacă sunt în natură îmi vin idei super bune. Dacă ies în natură, singur dacă se poate, îmi vin idei o grămadă. Da, cam tot ce-i în jurul meu mă inspiră.

De obicei îți notezi ideile?

Da. Le trec în Note. Am toate ideile într-un loc și le împart pe săptămâni.

Ai mai multe vloguri filmate de-a lungul timpului? Cum le alegi pe cele pe care le publici?

Mai întâi, după ce termin un vlog, aștept feedback-ul prietenilor din casă: Mara, Niki, Bie. Îi pun în fața laptopului, le dau play la video, îl las să descurgă, iar la sfârșit aștept să văd ce-mi spun. Contează foarte mult și feedback-ul lor, sunt trei păreri diferite. Nu am avut vloguri pe care să nu le postez. Am fost sigur pe mine, plus că am avut și feedback de la oameni.

Și pentru că tot vorbeam de organizare, ai avut de la început o strategie?

Povestea mea cu vlogul a început de când o ajutam pe Bie, fie cu idei, fie la filmare. La un moment dat mi-a zis să mă apuc de vlog, pentru că a văzut că sunt creativ. Nu am crezut c-o să se întâmple ceva cu vlogul meu, doar l-am lăsat să fie. Am început de la 0, dar am și avut sprijinul celor din jur.

La început îmi era puțină frică de hateri, chiar dacă mai apărusem în video-urile lui Bie și lumea spunea că sunt amuzant. Când faci chestia asta pe cont propriu, tu singur în fața camerei, ai totuși niște emoții legate de ce va spune persoana care se va uita. Dar astea au trecut cu timpul.

Mă așteptam să ajung la un moment dat la 100,000 de abonați, pentru că asta aveam în plan: să muncesc și să ajung departe. Și să-mi vină idei ce nu au mai fost în România. De exemplu, un proiect ca Frații Praștie chiar nu am mai văzut în România! Noi am numit proiectul ăsta unul între doi frați proști, care își fac farse. Nu am mai văzut conceptul ăsta…

Urmează să fac un mare prank în București! Un experiment social. Ceva de genul „Fake Celebrity Prank”. Aici ne va ajuta chiar ProTV-ul.

O să fie gata anul ăsta?

Da, clar! Până în decembrie este gata. Aș vrea să vin cu el de Crăciun, ca să fie ca o surpriză, dar eu cred c-o să-l postez mai repede.

Cum a pornit proiectul Frații Praștie și cum ai cunoscut-o pe Tequila?

Pe Bie (Tequila) am cunoscut-o în Control Club. Eu trebuia să plec într-o parte, ea să meargă la ea acasă, dar până la urmă am ajuns să mă duc la ea acasă, nu știu de ce, la un afterparty sau ce-a fost ăla.

Bie nu prea m-a plăcut la început, dar încet, încet, a văzut că sunt funny, am devenit prieteni, apoi cei mai buni prieteni, iar acum am devenit Frați. Și legat de Frații Praștie, a fost ideea mea să filmăm ceva amândoi, să fie și amuzant. Ea a fost de acord, iar Frații Praștie ne mai spuneam noi așa, prin casă. Așa a apărut și numele proiectului.

În online, este foarte importantă și partea de promovare, nu doar crearea de conținut. Cum ai început să-ți promovezi materialele postate pe canalul de YouTube și cum o faci acum?

Facebook și Instagram m-au ajutat să mă ridic. Am creat chiar și un grup pe Facebook, unde vorbeam cu oamenii care mă urmăresc. Și acum îi țin la curent cu tot ce fac și le postez acolo videoclipul înainte.

La început era puțin mai greu, mă mai ajuta și Bie sau alți prieteni care erau pe domeniu, dar acum e mult mai ușor să-mi promovez clipurile, pentru că am ajuns la un nivel mai mare de urmăritori. Mă pot descurca singur să promovez o chestie.

Care este primul lucru pe care-l faci după ce publici un vlog nou?

Intru pe social media să postez link-urile, să fac Swipe Up-ul, să le trimit link-ul părinților mei pentru că văd mai greu chestiile astea și aștept și feedback-ul lor. De obicei după ce public un vlog îmi scrie mama!

Cam asta fac, anunț lumea că am postat, iar după citesc comentariile și văd feedback-ul oamenilor. Bun sau rău, îl accept.

Te mai interesează ce spun oamenii? Mă gândesc că la început te afecta mult mai tare…

Da. La început mă afectau mai ales haterii. Acum părerile bune îmi fac ziua mai bună, iar părerile proaste sau pe cele neconstructive nici nu le șterg măcar, le las acolo. Chiar nu mă interesează… Dacă-mi dai o părere, măcar dă-mi una constructivă. Pot să rectific chestia aia în următorul vlog, dacă lucrul ăla chiar e adevărat.

Care este cel mai drăguț comentariu pe care l-ai citit recent?

Am citit un comentariu acum câteva zile, când am făcut 100,000 de abonați. Era de la o fată, care îmi spunea că trebuia să fac 100,000 de abonați mult mai repede, că sunt o persoană minunată și că a venit odată la un concert al Andrei Gogan doar pentru mine și îmi aduc aminte asta. Și să nu renunț niciodată la visul meu, să rămân la fel de treabă. Era puțin mai lung, dar nu mai țin minte exact.

Mă uit foarte des la comentarii.

Care consideri că este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la oamenii din jurul tău?

Niciodată să nu mă schimb pentru nimeni. Ăsta cred că e un mesaj super important, mai ales pentru vloggeri, pentru că eu cred că dacă tu ești într-un fel, ar trebui să te prezinți oamenilor în felul tău, să nu fii ceva ce nu ești în vlog. În realitate să fii altcineva. E foarte important să fii tu când faci chestia asta și să o faci cu pasiune!

Cum vezi industria din ziua de azi? Cum s-au schimbat oamenii care produc conținut pe internet?

Îmi plac vloggerii români însă hai să vorbim puțin despre public. Mi se pare că publicul actual vrea ceva ciudat… în ziua de azi. Vor numai trap și țopăială și deloc content mai consistent, despre un mesaj mai important. Aici cred că e vorba mai mult de mode. Noi de obicei ne luăm și după ce vrea publicul. Nu putem să facem doar ce vrem noi. Câteodată ajungi în punctul în care publicul vrea ceva, iar tu trebuie să-i oferi: o piesă, un challenge mai diferit…

Odată ce a venit vlogger sau o vloggeriță cu o piesă în România și ceilalți au văzut că a prins, cam toată lumea o să facă după. Ba chiar și eu m-am gândit să fac o piesă, pentru că prind foarte bine în momentul ăsta. Sunt piese funny, au un mesaj funny. Nu te gândi că vloggerii au neapărat și o mare voce… Contează mai mult mesajul și atmosfera.

Ținând cont de ce se întâmplă acum, dacă vezi o campanie foarte interesantă, de strângere de fonduri pentru o anumită cauză sau care să te facă să susții ceva, crezi că te împiedică ceva să anunți în momentul ăla campania? Crezi că e mai important să faci ce simți sau să te iei după trend?

Eu merg mereu pe principiul de a face ceea ce simți în momentul ăla. Chiar și în momentul ăsta fac ce simt. De exemplu, puteam să scot și până acum o piesă, dar am rămas totuși acolo, în bula mea. Dar da, clar, aș merge pe instinctul meu, mai ales pentru o așa situație.

Ce îți place mai mult să faci, să stai să creezi sau să fii pe scenă?

Visul meu de mic a fost să fiu pe o scenă mare, cu foarte mulți oameni în public. Am cântat până la 12 ani, după care am avut un accident și mi s-a îngroșat vocea, iar apoi nu am mai putut să cânt, efectiv. Dacă aș face astăzi canto, probabil aș reuși să-mi formez vocea, dar mai greu.

Cumva am ajuns acolo, pentru că am mai mers la niște concerte și a fost super ok pe scenă. Și să filmez, cred că astea ar fi alegerile mele.

Atât în online, cât și în offline, voi sunteți foarte urmăriți. Există și o responsabilitate a vloggerilor de a transmite anumite mesaje sau consideri că trebuie să fie mai mult parte de divertisment?

Consider că noi avem puterea să transmitem mesaje foarte importante. Vloggerii nu fac doar divertisment, câteodată mai fac și câte-un vlog în care vorbesc de un subiect sau vor să trasmită ceva mai departe, ceva care este important pentru generația nouă.

Dă-mi 3 exemple de creatori de conținut online de pe piața internațională pe care îi admiri. La cine să dau Subscribe pe YouTube?

PewDiePie, Superwoman și Liza Koshy. Îi ador din tot sufletul. Mă uit mereu la video-urile lor. Liza m-a inspirat super mult, că e nebună, și mă consider și eu la fel.

Dacă ai avea ocazia să-i întâlnești, ce sfaturi le-ai cere sau ce le-ai spune?

Dacă i-aș vedea, cafea direct și i-aș pune să-mi povestească tot ce știu ei despre life hack-urile din YouTube America, cum au ajuns atât de populari, ce au îndurat la început, ce tips & tricks ar putea să-mi dea pentru canalul meu de YouTube. Sau să le cer o părere despre un video de-al meu, chiar dacă nu ar înțelege, pentru că este în română și, bineînțeles, le-aș propune la final să filmăm un vlog.

În ce direcție merge online-ul românesc? Care sunt predicțiile tale?

În 2019 o să fie un nou trend. N-o să mai fie cu piese muzicale, o să fie altceva, simt eu. Vom vedea.

Sursă foto: Instagram.com/vladgrigore